Cartea Filimon

CARTEA FILIMON

Autorul cartii

Epistola către Filimon este scrisă de Apostolul Pavel “cu propria sa mână”. (Filimon.v 19).

Locul si data scrierii

În mod tradițional, epistola este asociata captivității romane (în jurul anilor 60-63 d.H.), însa referințele repetate cu privire la captivitatea lui Pavel, pot sugera că scrisoarea ar fi putut fi compusă, la Roma, Cesarea, sau Efes, acesta din urmă adică Efesul fiind cel mai bun candidat, în măsura în care răspunde cel mai bine la episodul refugiului lui Onisim la Pavel. Astfel data redactarii scrisorii ar putea fi situată în timpul șederii lui Pavel în Asia Mică între 51 și 55.

Limba in care a fost scrisa

Epistola catre Filimon a fost scrisa în limba greaca având dialectul koinè a cărui gramatică este mai simplă decât cea a dialectului attic.

Cui i-a fost adresata ?

Cartea i-a fost adresata lui Filimon, unei suori cu numele Apfia, unui frate cu numele Arhip si catre Biserica din casa in care se intalneau ei.(Filimon.v 4-7).

Resumat

Observam ca Pavel nu se declara un intemnitat al Romei, al lui Cezar ci unul al lui Hristos. Pavel era un om care stia ce face, un om devotat si hotarat de a plati chiar si cu viata lui pentru ai sluji lui Hristos. Mai observam la Pavel ca chiar daca era intemnitat, zelul pentru lucrarea lui Dumezeu nu i-a scazut deloc, el continua sa sustina lucrarea lui Dumnezeu si sa imbarbateze pe altii. Pavel, intemnitat al lui Isus Hristos, si fratele Timotei, catre preaiubitul Filimon, tovarasul nostru de lucru, catre sora Apfia si catre Arhip, tovarasul nostru de lupta, si catre biserica din casa ta: Har si pace de la Dumnezeu, Tatal nostru, si de la Domnul Isus Hristos! (Filimon.v 1-3)

Vedem pe Pavel laudand pe Filimon pentru credinta sa in Domnul Isus si dragostea lui pentru toti sfintii, deasemenea bucuria pe care o manifesta Pavel pentru credinta si dragostea lui Filimon fata de sfinti, ne arata ca Pavel ca un tata spiritual isi avea implinirea in propasirea lucrarii lui Dumnezeu si nu in lucruri pamantesti. Multumesc totdeauna Dumnezeului meu ori de cate ori imi aduc aminte de tine in rugaciunile mele, pentru ca am auzit despre credinta pe care o ai in Domnul Isus si dragostea fata de toti sfintii. (Filimon.v 4,5).

Pavel era deasemenea interesat ca credinta si dragosrea lui Filimon sa fie aratate si in fapte, pentru ca binele ce se face intre frati in Hristos sa fie vazut de toti. Cu alte cuvinte Pavel era preocupat ca cei din afara sa vada ceva deosebit intre cei ai lui Hristos, ca sa fie atrasi intr-un numar cat mai mare la mantuire.

Dar nu numai atat caci din causa dragostei lui Filimon, nu numai ca cei din afara puteau sa se intoarca la Hristos, dar chiar si unele inimi dintre frati erau inviorate, ceea ce i-a produs o mare bucurie si mangaiere lui Pavel. Il rog ca aceasta partasie a ta la credinta sa se arate prin fapte, care sa dea la iveala tot binele ce se face intre noi in Hristos. In adevar, am avut o mare bucurie si mangaiere pentru dragostea ta, fiindca, frate, inimile sfintilor au fost inviorate prin tine. (Filimon.v 6,7).

Deasemenea, Pavel tinand la lucrarea lui Dumnezeu, era foarte atent ca sa nu ofenseze sau sa faca sa cada pe cineva, deaceea nu s-a folosit de pozitia si de autoritarea pe care o avea, ci mai degraba el a freferat sa ceara ceva cu rugaminte nu sa impuna, folosindu-se de cuvinte ca « batranul Pavel » si « intemnitatul lui Hristos », pentru a manifesta smerenie si a nu starni o discordie in Biserica Domnului. De aceea, macar ca am toata slobozenia in Hristos sa-ti poruncesc ce trebuie sa faci,vreau mai degraba sa-ti fac o rugaminte in numele dragostei, eu, asa cum sunt, batranul Pavel; iar acum intemnitat pentru Hristos Isus. (Filimon.v 8,9)

Onisim era un rob care fugisera de la stapanul sau Filimon. Ajungand mai tarziu in temnita in aelasi loc cu Pavel, vazand cu siguranta dragostea neprefacuta a lui Pavel, s-a convertit si a devenit crestin si fiindca stapanul sau era tot crestin, Pavel incearca sa-l trimita inapoi la Filimon.

Pavel il numeste « copilul meu » pe Onisim si cu o mare grija il trimite inapoi, neavand siguranta daca Filimon mai era inca suparat pe el, incerca sa il prezinte cu cuvinte deosebite ca de exemplu « Ti-l trimit inapoi, pe el, inima mea. » ,facand-ul sa inteleaga ca Onisim nu mai este acel rob fugar ci un frate prea iubit, Pavel se temea de un lucru si anume ca Filimon sa nu aiba un comportament prea dur fata Onisim si prin urmare acesta din urma sa se descurazeze sau chiar ambii sa cada de la fata lui Dumnezeu.

De aceea Pavel il asigura pe Filimon ca Onisim ii va fi de folos si se angajeaza chiar sa-i ramburseze si datoriile numai ca sa fie primit cu dragoste. Te rog pentru copilul meu pe care l-am nascut in lanturile mele: pentru Onisim, care altadata ti-a fost nefolositor, dar care acum iti va fi folositor si tie si mie. Ti-l trimit inapoi, pe el, inima mea. As fi dorit sa-l tin la mine ca sa-mi slujeasca in locul tau cat sunt in lanturi pentru Evanghelie. Dar n-am vrut sa fac nimic fara invoirea ta, pentru ca binele pe care mi-l faci sa nu fie silit, ci de bunavoie. Poate ca el a fost despartit de tine, pentru o vreme, tocmai ca sa-l ai pentru vesnicie, dar nu ca pe un rob, ci mult mai presus decat pe un rob: ca pe un frate preaiubit, mai ales de mine, si cu atat mai mult de tine, fie in chip firesc, fie in Domnul! Daca ma socotesti, dar, ca prieten al tau, primeste-l ca pe mine insumi. Si, daca ti-a adus vreo vatamare sau iti este dator cu ceva, pune aceasta in socoteala mea. Eu, Pavel “voi plati” – scriu cu mana mea – ca sa nu-ti zic ca tu insuti te datorezi mie. Da, frate, fa-mi binele acesta in Domnul si invioreaza-mi inima in Hristos! (Filimon.v 10-21)

Prin faptul ca ii cere lui Filimon sa-i pregateasca un loc pentru sosirea sa, observam ca credinta si speranta nu l-au parasit pe Pavel. In mare parte datorita rugaciunilor, el avea credinta ca va fi eliberat din inchisoare, si sigur ca un om cu o greutate ca a lui era si foarte asteptat peste tot. Totodata, pregateste-mi un loc de gazduire, caci trag nadejde sa va fiu daruit, datorita rugaciunilor voastre. (Filimon.v 22).

Pavel trimite sanatate bisericii dar nu de unul singur, cat la inceputul, atat si la sfarsitul epistolei, el este acompaniat de frati si surori care il acompaniaza in aceasta frumoasa lucrare. Epafra, tovarasul meu de temnita in Hristos Isus, iti trimite sanatate; tot asa si Marcu, Aristarh, Dima, Luca, tovarasii mei de lucru. Harul Domnului nostru Isus Hristos sa fie cu duhul vostru! Amin. (Filimon.v 23-25).

Ce foloase putem trage din aceasta carte ?

Chiar daca trecem prin diferite greutati si momente dificile ale vietii, nu trebuie sa cedam ci plini de ravna pentru lucrarea lui dumnezeu, trebuie sa perseveram si sa tinem legatura cu fratii si cu Biserica si atunci cand e nevoie sa incurajam si pe altii asa cum a facut Pavel. (Filimon.v 1-3)

Sa laudam pe fratii nostri pentru faptele lor bune si sa ne bucuram pentru ei si pentru izbanda lor, asta va demonstra ca suntem maturi din punct de vedere spiritual. (Filimon.v 4,5).

Sa ne preocupam de lucrarea lui Dumnezeu in asa fel incat cei din afara sa se intoarca la Dumnezeu iar cei din Biserica sa se zideasca. (Filimon.v 6,7).

Sa fim atenti ca prin comportamentul nostru sa nu facem pe altii sa cada, sa imbracam haina smereniei indiferent de pozitia sau gradur pe care il avem, pentru a zidi si nu a strica. (Filimon.v 8,9)

Sa nu judecam asa cum Pavel nu l-a judecat pe Onisim, ci l-a primit cu dragoste si astfel l-a castigat Pentru Dumnezeu.

Sa acceptam uneori sa pierdem, sa platim de la noi pentru a acoperi greselile altora, pentru ai castiga in imparatia lui Dumnezeu.

Sa ne piese cu adevarat de fratii si surorile noastre si sa facem tot posibilul pentru a sustine, a sprijini, a consola si pentru indeparta orice neintelegere pentru binele lucrarii lui Dumnezeu.(Filimon.v 10-21)

Sa avem tot timpul speranta si credinta in Dumnezeu ca ne v-a scapa din orice situatie cat de grea ni se parea. Totodata sa ne rugam pentru cei care trec prin suferinte caci rugaciunea da speranta.(Filimon.v 22).

Sa nu ne luptam singuri ci sa ne înconjuram de frati si surori sinceri si cu o dragoste curata si împreuna sa lucram spre slava Tatalui ceresc. (Filimon.v 23-25).

Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *