Lupta impotriva Bisericii

LUPTA IMPOTRIVA BISERICII

Tot acel dușman care luptă împotriva lui Hristos, luptă și împotriva Bisericii sale. Scopul luptei este împiedicarea desăvârșirii Bisericii lui Hristos. Satan le are în vizor pe ambele biserici, cea tradițională și cea spirituală. Chiar dacă cea tradițională pare a fi mult mai afectată de această luptă, cel rău reușește să o atingă și pe cea spirituală și nu de puține ori se folosește de însuși biserica tradiționala pentru a încurca cresterea celei spirituale.

Satan folosește, toate mijloacele pentru a i se opune lui Dumnezeu si Bisericii lui. Această opozitie este numită în Cuvantul lui Dumnezeu, «  duhul lui antihrist  », antihrist  , fiind un personaj care trebuie să apară la sfârșitul vremurilor pentru a lupta împotriva sfintilor lui Dumnezeu.

Semnificația cuvântului Antihrist este („împotriva lui Hristos”). El apare în epistolele lui Ioan și în cea de-a doua epistolă catre Tesalonicieni, în forme variabile, dar își trage originile din noțiunea de „anti-mesia” deja prezentă în iudaism.

Termenul desemnează uneori un individ – adesea monstruos – uneori un grup sau un personaj care încearcă să-l înlocuiască pe Isus Hristos.

Copilasilor, este ceasul cel de pe urma. Si, dupa cum ati auzit ca are sa vina Antihrist, sa stiti ca acum s-au ridicat multi  antihristi: prin aceasta cunoastem ca este ceasul de pe urma. (1Ioan.2:18) Cine este mincinosul, daca nu cel ce tagaduieste ca Isus este Hristosul? Acela este  Antihristul, care tagaduieste pe Tatal si pe Fiul. (1Ioan.2:22) Si orice duh care nu marturiseste pe Isus nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui  Antihrist, de a carui venire ati auzit. El chiar este in lume acum. (1Ioan.4:3) Caci in lume s-au raspandit multi amagitori, care nu marturisesc ca Isus Hristos vine in trup. Iata amagitorul, iata  Antihristul! (2Ioan.1:7) Nimeni sa nu va amageasca in vreun chip; caci nu va veni inainte ca sa fi venit lepadarea de credinta si de a se descoperi omul faradelegii, fiul pierzarii, (2Tes.2:3)

Cel rău, folosindu-se de acest spirit anticristic, actionează împotriva Bisericii și din păcate reușeste adesea s-o affecteze în nenumarate aspecte care sunt urmatoarele :

Nemulțumirea

Nemulțumirea este provocată de viziunea deformată și dorințele impure ale omului. Abaterea privirii de la însuși Hristos, si compararea cu ceilalți, ne poate crea o stare de nemulțumire, văzând că suntem diferiți sau posedăm mai puțin decât alții. Aceasta poate stârni în noi dorința păcătoasă de a avea tot mai mult și nereușind să o aducem la îndeplinire, să fim tot mai nemulțumitori față de Dumnezeu. Nemulțumirea îl întristează pe Dumnezeu fiindcă prin aceasta îl acuzam indirect pe El ca ce a creat, ce ne dă, ce face pentru noi, nu este bun. Biblia ne spune că pentru a aduce o închinare plăcută lui Dumnezeu, trebuie să fim mulțumitori.

Fiindca am primit, dar, o imparatie care nu se poate clatina, sa ne aratam multumitori si sa aducem astfel lui Dumnezeu o inchinare placuta, cu evlavie si cu frica, (Evr.12:28)

Egoismul

Egoismul este tendința de a readuce totul la sine și este în cele din urmă autodistructiv. Si ce foloseste unui om sa castige toata lumea, daca isi pierde sufletul? ” (Marcu 8:36)

Egoismul este incompatibil cu desăvârșirea Bisericii și merge în contradicție cu noua porunca pe care a dat-o Isus de a ne iubi unii pe alții. Va dau o porunca noua: sa va iubiti unii pe altii; cum v-am iubit Eu, asa sa va iubiti si voi unii pe altii. (Ioan.13:34 ) Din păcate în unele Biserici exista unii care sunt atinși de aceasta boala, care este la baza multor probleme și a multor dezbinări.

Egoismul poate împiedica chiar și răspunsul la rugăciuni. Sau cereti, si nu capatati, pentru ca cereti rau, cu gand sa risipiti in placerile voastre. (Iacov 4:3)

Cei care fac parte din trupul lui Hristos, nu pot fi egoiști, pentru că nu ei nu mai trăiesc ci Hristos trăiește în ei și dorințele lor firești sunt înlocuite cu dorințe duhovnicești. Biblia ne învață să căutăm mai întâi foloasele altora și pe urmă pe ale noaste.

Am fost rastignit impreuna cu Hristos, si traiesc… dar nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine. Si viata, pe care o traiesc acum in trup, o traiesc in credinta in Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit si S-a dat pe Sine insusi pentru mine. ( Galateni 2 :20) Fiecare din voi sa se uite nu la foloasele lui, ci si la foloasele altora. (Filipeni 2 : 4)

Ingâmfarea

Îngâmfarea și sora ei trufia, sunt un instrument adesea folosit de cel râu pentru a încurca lucrarea Bisericii. Îngâmfarea nu își are locul în Trupul lui Hristos. Pavel în scrisorile sale a vorbit mult împotriva îngâmfării și chiar în ce îl privește el, spunea că țepușul pe care-l avea în carne, era pentru ca să nu se îngânfe.

Adevarat: au fost taiate din pricina necredintei lor, si tu stai in picioare prin credinta: nu te ingamfa, dar, ci teme-te! (Rom.11:20) Unii s-au ingamfat si si-au inchipuit ca n-am sa mai vin la voi. (1Cor.4:18) Dar daca va voi Domnul, voi veni in curand la voi, si atunci voi vedea nu vorbele, ci puterea celor ce s-au ingamfat. (1Cor.4:19) In ce priveste lucrurile jertfite idolilor, stim ca toti avem cunostinta. Dar cunostinta ingamfa pe cand dragostea zideste. (1Cor.8:1) Si, ca sa nu ma umflu de mandrie din pricina stralucirii acestor descoperiri, mi-a fost pus un tepus in carne, un sol al Satanei, ca sa ma palmuiasca si sa ma impiedice sa ma ingamf. (2Cor.12:7) Fiindca ma tem ca nu cumva, la venirea mea, sa va gasesc asa cum n-as vrea sa va gasesc, si eu insumi sa fiu gasit de voi asa cum n-ati vrea. Ma tem sa nu gasesc galceava, pizma, manii, dezbinari, vorbiri de rau, barfe, ingamfari, tulburari. (2Cor.12:20) Sa nu fie intors la Dumnezeu de curand, ca nu cumva sa se ingamfe si sa cada in osanda diavolului. (1Tim.3:6) Indeamna pe bogatii veacului acestuia sa nu se ingamfe si sa nu-si puna nadejdea in niste bogatii nestatornice, ci in Dumnezeu, care ne da toate lucrurile din belsug, ca sa ne bucuram de ele. (1Tim.6:17) Vanzatori, obraznici, ingamfati; iubitori mai mult de placeri decat iubitori de Dumnezeu; (2Tim.3:4)

Ura

Ura este o armă de care se folosește cel râu de la începutul lumii. Primul om care a fost afectat de ura a fost Cain. Din păcate în rândul credincioșilor de astăzi se găsesc și multi care au ură față de frații lor sau față de oricine altcineva. Ura este în stare să năruie tot ce se clădește prin iubire fiindcă este ea opusul ei.

În matei 24 Isus ne previne că în timpul din urmă vor apărea o generație de oameni care se vor vinde și se vor urî unii pe alții. Atunci multi vor cadea, se vor vinde unii pe altii si se vor uri unii pe altii. (Mat.24:10)

Dar ceea ce este și mai râu este că oamenii în timpul din urma vor fi urători și de Dumnezeu. Barfitori, uratori de Dumnezeu, obraznici, trufasi, laudarosi, nascocitori de rele, neascultatori de parinti, (Rom.1:30)

Lăcomia

Un alt aspect care ar putea încurca creșterea și maturizarea Bisericii și de care se folosește cel râu, este lăcomia. Un creștin matur din prunc de vedere spiritual nu poate fi lacom. Fiindcă el trebuie să fie în totalitate dezlipit de lucrurile pamântești. Lăcomia îl poate face pe credincios sa-și piardă timpul său prețios încercând sa-și acapareze cât mai multe lucruri. În același timp, dacă nu reușește să obțină ceea ce-și dorește el poate deveni foarte nemulțumit și nemulțumitor în dreptul lui Dumnezeu.

Furtisagurile, lacomiile, viclesugurile, inselaciunile, faptele de rusine, ochiul rau, hula, trufia, nebunia.Toate aceste lucruri rele ies dinauntru si spurca pe om.(Marc.7:22,23) Apoi le-a zis: “Vedeti si paziti-va de orice fel de lacomie de bani; caci viata cuiva nu sta in belsugul avutiei lui.” (Luc.12:15) Astfel, au ajuns plini de orice fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lacomie, de rautate; plini de pizma, de ucidere, de cearta, de inselaciune, de porniri rautacioase; sunt soptitori, (Rom.1:29) Nici hotii, nici cei lacomi, nici betivii, nici defaimatorii, nici hraparetii nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu. (1Cor.6:10) Curvia sau orice alt fel de necuratie, sau lacomia de avere nici sa nu fie pomenite intre voi, asa cum se cuvine unor sfinti. (Efes.5:3)

Lenea

Lenea este una din armele principale folosite de cel râu. Scopul nu este lenea însuși, ci lipsa de productivitate și stagnarea lucrării lui Dumnezeu. Lenea este o predispoziție pentru starea de inactivitate, caracterizată prin lipsa plăcerii, a dorinței sau a voinței de a munci, refuzul de a face un efort psihic, fizic sau intelectual. O persoană poate fi considerată leneșă, atunci când obișnuiește să nu facă nimic chiar dacă nu este obosită. Procrastinarea poate fi un început, pană când lenea pune stăpânire în totalitate peste individ și îl face rob.

Lenea provoacă sărăcie și eșec în viața și un suflet care cade intr-o astfel de capcană este nemultumit de el însuși și nemulțumitor lui Dumnezeu.

Lenesul doreste mult, si totusi, n-are nimic, dar cei harnici se satura. – (Prov.13:4) Lenea te cufunda intr-un somn adanc, si sufletul molatic sufera de foame.” (Prov.19:15)

Un credincios leneș este neroditor, ceea ce arată că nu este încă matur din punct de vedere spiritual și dacă continuă astfel, ar putea fi considerat un rob netrebnic fiindcă corespunde acelora care și-au îngropat talantul din pilda Domnului Isus.

Caci, daca aveti din belsug aceste lucruri in voi, ele nu va vor lasa sa fiti nici lenesi, nici neroditori in ce priveste deplina cunostinta a Domnului nostru Isus Hristos. (2Pet.1:8)

Stapanul sau i-a raspuns: “Rob viclean si lenes! Ai stiut ca secer de unde n-am semanat si ca strang de unde n-am vanturat; prin urmare se cadea ca tu sa-mi fi dat banii la zarafi si, la venirea mea, eu mi-as fi luat inapoi cu dobanda ce este al meu! Luati-i, dar, talantul si dati-l celui ce are zece talanti. (Matei 25-26-28)

Cârtirea

A cârti inseamnă a-și exprima mereu nemulțumirea prin murmure sau critici. Biblia spune că cartirea vine din nebunia omului. Nebunia omului ii suceste calea, si apoi carteste impotriva Domnului cu inima lui. – (Prov.19:3)

Popurul lui Israel a cârtit destul de mult impotriva lui Dumnezeu până-ntr-a colo încât Dumnezeu i-a pedepsit cu moarte pe unii dinre ei. Apostolul Pavel îndeamnă credincioșii în prima sa scrisoare către corinteni, să se ferească să cârtească așa cum au cârtit unii din poporul lui Israel.

Poporul a cartit in gura mare impotriva Domnului, zicand ca-i merge rau. Cand a auzit Domnul, S-a maniat, s-a aprins intre ei focul Domnului si a mistuit o parte din marginea taberei. (Num.11:1) Sa nu cartiti, cum au cartit unii din ei, care au fost nimiciti de nimicitorul. (1Cor.10:10)

Cârtirea provine din nemultumire și este în contradictie cu roada Duhului Sfant, care este dragostea, bucuria, pacea, îndelunga rabdare, bunatatea etc… și Biserica Domnului care tinde spre desavarsire, nu poate să cârtească.

Bârfa

Bârfa, în general nu este tratat cu multă seriozitate de către credincioși și chiar de multe ori este ignorată. Cu toate că pare inofensivă, ea este la baza multor rele. Bârfa este împletită cu ponegrire și cu defăimare și Biblia este în totalitate împotriva acestor lucruri. Când îl iubești pe aproapele tău, iți pasă de el și mai ales de relația lui cu Dumnezeu. De aceea tot ce vei spune în direcția fratelui sau a surorei tale, trebuie să fie bine cântărit, ca el sau ea să crească, nu să fie doborâți.

Orice amaraciune, orice iuteala, orice manie, orice strigare, orice clevetire si orice fel de rautate sa piara din mijlocul vostru. (Efes.4:31) Dar acum lasati-va de toate aceste lucruri: de manie, de vrajmasie, de rautate, de clevetire, de vorbele rusinoase care v-ar putea iesi din gura. (Col.3:8) Femeile, de asemenea, trebuie sa fie cinstite, neclevetitoare, cumpatate, credincioase in toate lucrurile. (1Tim.3:11) Este plin de mandrie si nu stie nimic; ba inca are boala cercetarilor fara rost si a certurilor de cuvinte, din care se naste pizma, certurile, clevetirile, banuielile rele, (1Tim.6:4) Fara dragoste fireasca, neinduplecati, clevetitori, neinfranati, neimblanziti, neiubitori de bine, (2Tim.3:3)

Spune ca femeile in varsta trebuie sa aiba o purtare cuviincioasa, sa nu fie nici clevetitoare, nici dedate la vin; sa invete pe altii ce este bine, (Tit.2:3) Lepadati, dar, orice rautate, orice viclesug, orice fel de prefacatorie, de pizma si de clevetire; (1Pet.2:1)

Mândria

Mândria nu își are deloc locul printre copii lui Dumnezeu. Mândria este dovada clară a imaturității spirituale, ea este opusul smereniei. Dumnezeu este împotriva celor mândri și El nu va lucra sub nici o forma cu un individ care este mândru. Nu poți fi mândru când tot ce ai este de la și pentru Dumnezeu.

El a aratat putere cu bratul Lui; a risipit gandurile pe care le aveau cei mandri in inima lor. (Luc.1:51)

Dragostea este indelung rabdatoare, este plina de bunatate; dragostea nu pizmuieste; dragostea nu se lauda, nu se umfla de mandrie, (1Cor.13:4)

Dar, in schimb, ne da un har si mai mare. De aceea zice Scriptura: “Dumnezeu sta impotriva celor mandri, dar da har celor smeriti.” (Iac.4:6)

O Biserica în care se simte mândrie, nu-i va face nicidecum pe ce din afară să se alipească de ea ci din contra aceasta ar putea face ca calea lui Dumnezeu sa fie vorbită de râu.

Fațarnicia

Domnul Isus a avut mult de luptat cu oamenii fațarnici. In timpul său, o parte din oamenii religiosi erau foarte mândri și fațarnici și aceasta i-a împiedicat să vadă lucrarea pe care Dumnezeu o făcea prin Domnul Isus.

Vai de voi, carturari si farisei fatarnici! Pentru ca voi inchideti oamenilor Imparatia cerurilor: nici voi nu intrati in ea, si nici pe cei ce vor sa intre nu-i lasati sa intre. Vai de voi, carturari si farisei fatarnici! Pentru ca voi mancati casele vaduvelor, in timp ce, de ochii lumii, faceti rugaciuni lungi; de aceea veti lua o mai mare osanda. Vai de voi, carturari si farisei fatarnici! Pentru ca voi inconjurati marea si pamantul ca sa faceti un tovaras de credinta; si, dupa ce a ajuns tovaras de credinta, faceti din el un fiu al gheenei, de doua ori mai rau decat sunteti voi insiva. (Mat.23:13-15)

Vai de voi, carturari si farisei fatarnici! Pentru ca voi sunteti ca mormintele varuite, care pe din afara se arata frumoase, iar pe dinauntru sunt pline de oasele mortilor si de orice fel de necuratenie. Tot asa si voi, pe din afara va aratati neprihaniti oamenilor, dar pe dinauntru sunteti plini de fatarnicie si de faradelege. (Mat.23:27,28)

Domnul Isus trage atenția apostolilor că fățărnicia poate fi ascunsă în smerenie și că unii de fățarnici ce sunt, se folosesc de milostenie, rugăciune și post pentru a se arata altora că sunt foarte spirituali. Ei se laudă peste tot cu lucrările lor pentru că sunt însetați după slava omenească.

Tu, dar, cand faci milostenie, nu suna cu trambita inaintea ta, cum fac fatarnicii, in sinagogi si in ulite, pentru ca sa fie slaviti de oameni. Adevarat va spun ca si-au luat rasplata. (Mat.6:2) Cand va rugati, sa nu fiti ca fatarnicii, carora le place sa se roage stand in picioare in sinagogi si la colturile ulitelor, pentru ca sa fie vazuti de oameni. Adevarat va spun ca si-au luat rasplata. (Mat.6:5) Cand postiti, sa nu va luati o infatisare posomorata, ca fatarnicii, care isi slutesc fetele, ca sa se arate oamenilor ca postesc. Adevarat va spun ca si-au luat rasplata. (Mat.6:16)

De fățărnicie au fost atinși chiar și unii dintre apostoli, Petru și alții care erau cu el, ignorau unele tradiții sau legi evreiești când erau singuri cu neamurile, iar când erau împreuna cu frații lor se prefăceau și le respectau pe toate ca să nu fie acuzați. Această fățărnicie nu a plăcut lui Pavel, care i-a mustrat pe fața.

Dar, cand a venit Chifa in Antiohia, i-am stat impotriva, in fata, caci era de osandit.

In adevar, inainte de venirea unora de la Iacov, el manca impreuna cu Neamurile; dar, cand au venit ei, s-a ferit si a stat deoparte, de teama celor taiati imprejur.

Impreuna cu el au inceput sa se prefaca si ceilalti iudei, asa ca pana si Barnaba a fost prins in latul fatarniciei lor. (Gal.2:13)

Tot Pavel scrie în epistola sa către Romani că dragostea trebuie să fie fără prefăcătorie. Petru de-asemenea ne scrie în prima sa epistola, că orice forma de prefăcătorie trebuie lepădată.

Dragostea sa fie fara prefacatorie. Fie-va groaza de rau, si lipiti-va tare de bine. (Rom.12:9) Lepadati, dar, orice rautate, orice viclesug, orice fel de prefacatorie, de pizma si de clevetire; (1Pet.2:1)

Deci, fățărnicia nu este compatibilă cu faptele unui urmaș al lui Hristos și ea nu poate produce decât râu, cât în cadrul Bisericii atât și în afara ei.

Superioritatea

Din păcate multe biserici din timpul nostru sunt afectate de acest spirit de superioritate. Aceasta merge mână-n mână cu mândria și este un lucru dezastruos pentru Biserica. Superioritatea creează dezbinare, iar copii lui Dumnezeu pot avansa pe cale numai în unitate.

Di le-a zis: “Oricine primeste pe acest copilas, in Numele Meu, pe Mine Ma primeste; si oricine Ma primeste pe Mine primeste pe Cel ce M-a trimis pe Mine. Fiindca cine este cel mai mic intre voi toti acela este mare.” (Luc.9:48)

Voi sa nu fiti asa. Ci cel mai mare dintre voi sa fie ca cel mai mic; si cel ce carmuieste, ca cel ce slujeste. (Luc.22:26)

s-a zis Rebecai: “Cel mai mare va fi rob celui mai mic”, (Rom.9:12) Pentru ca nici Fiul omului n-a venit sa I se slujeasca, ci El sa slujeasca si sa-Si dea viata ca rascumparare pentru multi.” (Mat.20:28) “Paziti-va de carturari, carora le place sa se plimbe in haine lungi si sa le faca lumea plecaciuni prin piete; ei umbla dupa scaunele dintai in sinagogi si dupa locurile dintai la ospete; (Luc.20:46) El socotea ocara lui Hristos ca o mai mare bogatie decat comorile Egiptului, pentru ca avea ochii pironiti spre rasplatire. (Evr.11:26) Bogatul, dimpotriva, sa se laude cu smerirea lui: caci va trece ca floarea ierbii. (Iac.1:10) Ei umbla dupa scaunele dintai in sinagogi si dupa locurile dintai la ospete; (Marc.12:39)

Influența financiară

În unele biserici se observă printre rândurile credincioșilor o atârnare deosebită față de cei mai avuți sau cu un nivel social mai înalt. De multe ori celor mai bogați li se oferă o slujbă mai deosebită decât celor săraci. Biblia este împotriva acestor lucruri și ne îndeamnă să nu cautăm la fața omului fiindcă săracii au și ei rolul lor în lucrarea lui Dumnezeu.

Caci, de pilda, daca intra in adunarea voastra un om cu un inel de aur si cu o haina stralucitoare, si intra si un sarac imbracat prost; si voi puneti ochii pe cel ce poarta haina stralucitoare si-i ziceti: “Tu sezi in locul acesta bun!”, si apoi ziceti saracului: “Tu stai acolo in picioare!” sau: “Sezi jos la picioarele mele!” Nu faceti voi oare o deosebire in voi insiva si nu va faceti voi judecatori cu ganduri rele? Ascultati, preaiubitii mei frati: n-a ales Dumnezeu pe cei ce sunt saraci in ochii lumii acesteia, ca sa-i faca bogati in credinta si mostenitori ai Imparatiei pe care a fagaduit-o celor ce-L iubesc? Dar, dacă aveţi* în vedere faţa omului, faceţi un păcat şi sunteţi osândiţi de Lege ca nişte călcători de lege. Căci cine păzeşte toată Legea şi greşeşte într-o singură poruncă se facevinovat de toate. (Iac 2:2-4,9,10)

Necredința

Credința în Dumnezeu nu se produce datorita inteligentei umane, fiindcă credința se începe acolo unde se termina știința. Credința este un dar și un har de la Dumnezeu și nimeni nu poate să pretindă că crede în Dumnezeu prin propria sa natură umană.Caci, cu privire la Hristos, voua vi s-a dat harul nu numai sa credeti in El, ci sa si patimiti pentru El. (Filipeni 1:29) Caci prin har ati fost mantuiti, prin credinta. Si aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. (Efes 2:8)

Dacă cineva nu crede în Dumnezeu, înseamnă că Dumnezeu nu și-a revărsat încă harul peste el. Dar ce putem spune despre cei care au crezut cândva și și-au pierdut credința ? Aproape că este de neconceput, ca cineva să meargă ani de zile la Biserică și la un moment dat, să nu mai creadă în lucrarea lui Dumnezeu. Cum poate o persoana sa-și piardă credința ? Când cineva persistă într-o viața care nu este după voia lui Dumnezeu, această persoană poate cădea din har iar fără harul lui Dumnezeu, credința omului care este un dar de la Dumnezeu, se pierde.

Voi, care voiti sa fiti socotiti neprihaniti prin Lege, v-ati despartit de Hristos; ati cazut din har. (Galateni 5:4)

Folosindu-se de masa-media, știința și chiar de religie, cel râu reușește sa-i doboare pe multi, făcându-i sa-și piardă credința în Dumnezeu și în cele din urmă este afectată și Biserica în demersul ei spiritual.

Frica

Frica nu este tot timpul un lucru râu, de exemplu, frica de Domnul este sănătoasă atunci când este împletită cu ascultare, de fapt frica de Dumnezeu, este ascultare de Dumnezeu. Nimeni nu poate sa pretindă că se teme de Domnul și să trăiască în acelși timp în păcat. Biblia spune că frica de Domnul este curată, urăște păcatul și este începutul ințelepciunii.

Frica de Domnul este curata si tine pe vecie; judecatile Domnului sunt adevarate, toate sunt drepte. (Ps.19:9)

Frica de Domnul este urarea raului; trufia si mandria, purtarea rea si gura mincinoasa, iata ce urasc eu. (Prov.8:13)

Inceputul intelepciunii este frica de Domnul; si stiinta sfintilor este priceperea. (Prov.9:10)

Dacă frica de Dumnezeu est bună și este echivalentă cu ascultarea și dragostea de El, frica de oameni este opusul acestora și se echivaleazăă cu rușinea. Frica și rușinea de oameni în ce privește lucrarea lui Dumnezeu este un obstacol în viata credinciosului. Isus a spus că la venirea Sa, se va rușina și El de cei ce se rușinează de El acum.

Frica de oameni este o cursa, dar cel ce se increde in Domnul n-are de ce sa se teama. (Prov.29:25) Caci de oricine se va rusina de Mine si de cuvintele Mele, se va rusina si Fiul omului de el, cand va veni in slava Sa si a Tatalui si a sfintilor ingeri. (Luc.9:26)

Mulți din popor și chiar dintre fruntași când au crezut în Isus se temeau să-L recunoască în public, chiar și Pavel mai târziu recunoaște că și el era fricos la început. Biblia este clară pe acest subiect, fricoșii nu vor intra în impărația lui Dumnezeu.

Totusi, de frica iudeilor, nimeni nu vorbea de El pe fata. (Ioan.7:13) Totusi, chiar dintre fruntasi, multi au crezut in El; dar, de frica fariseilor, nu-L marturiseau pe fata, ca sa nu fie dati afara din sinagoga. (Ioan.12:42) Eu insumi, cand am venit in mijlocul vostru, am fost slab, fricos si plin de cutremur. (1Cor.2:3) Dar, cat despre fricosi, necredinciosi, scarbosi, ucigasi, curvari, vrajitori, inchinatorii la idoli si toti mincinosii, partea lor este in iazul care arde cu foc si cu pucioasa, adica moartea a doua.” (Apoc.21:8)

Totuși, chiar dacă Pavel era fricos la început, din scrisoarea sa către Tesalonicieni înțelegem că mai târziu, el a biruit acestă slăbiciune și s-a implicat în lucrarea Domnului cu putere și cu îndrăzneală. La o astfel de îndrăzneală e chemată și Biserica lui Dumnezeu din zilele noastre altfel frica poate fi un obstacol puternic pentru credincioși și pentru avansarea lucrării.

In adevar, Evanghelia noastra v-a fost propovaduita nu numai cu vorbe, ci cu putere, cu Duhul Sfant si cu o mare indrazneala. Caci stiti ca, din dragoste pentru voi, am fost asa printre voi. (1Tes.1:5)

Neascultarea

Neascultarea este principalul lucru care face ca să vină mânia lui Dumnezeu peste omenire. Din cauza neascultării, Adam și Eva au fost alungați din gradina Eden și din cauza neascultării, astăzi, lumea zace în cel râu. Neascultarea vine din fire și cel râu se folosește de oamenii neascultători pentru a distruge lucrarea lui Dumnezeu și în special Biserica.

Barfitori, uratori de Dumnezeu, obraznici, trufasi, laudarosi, nascocitori de rele, neascultatori de parinti, (Rom.1:30)

Nimeni sa nu va insele cu vorbe desarte; caci din pricina acestor lucruri vine mania lui Dumnezeu peste oamenii neascultatori. (Efes.5:6) Caci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, laudarosi, trufasi, hulitori, neascultatori de parinti, nemultumitori, fara evlavie, (2Tim.3:2) Caci si noi eram altadata fara minte, neascultatori, rataciti, robiti de tot felul de pofte si de placeri, traind in rautate si in pizma, vrednici sa fim urati si urandu-ne unii pe altii. (Tit.3:3)

Glume proaste și cuvinte murdare

Nu-i stă bine unui om care se pretinde a fi copil de Dumnezeu, să aibă o vorbire care să nu-l deosebească de lume. Dacă inima unu-i om este plină de lucrurile sfinte, atunci lucruri sfinte vor ieși din ea afară.

Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui, iar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui; căci din prisosul inimii vorbeşte gura. (Luc 6:45)

Copii lui Dumnezeu, nu ar trebui să-și piardă timpul cu lucruri care nu au în ele o esența morală sau spirituală și care nu sunt spre zidirea altora, ne mai vorbind de cele stricate și distrugătoare. Dacă cu adevărat iubim pe Dumnezeu, vom încerca sa contribuim cu toate capacitățile noastre pentru a susține lucrarea Sa și aceasta cuprinde și vorbirea noastră.

Pavel spune că nici un cuvânt stricat să nu iasă din gura noastră și condamnă de-asemenea vorbele nechibzuite și glumele proaste, care sunt lucruri necuviincioase și care nu își au locul în viața unui pocăit.

Niciun cuvânt stricat să nu vă iasă din gură, ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie ca să dea har celor ce-l aud. (Efes 4 : 29) Sa nu se auda nici cuvinte porcoase, nici vorbe nechibzuite, nici glume proaste care nu sunt cuviincioase; ci mai degraba cuvinte de multumire. (Efes.5:4)

Prorocii false

Prorocul este omul căruia Dumnezeu îi transmite un mesaj pentru popor sau pentru o situație anumită. Această lucrare a existat de pretutindeni și există și în ziua de astăzi. Fiindcă prorociile sunt greu de verificat de către credincioși dacă vin de la Dumnezeu sau nu, cel râu a încercat mereu să încurce lucrarea lui Dumnezeu prin ele.

Dumnezeu înstiințeaza poporul lui Israel prin Moise că vor aparea proroci mincinosi și cum să se atârne fața de ei. Cand ceea ce va spune prorocul acela in Numele Domnului nu va avea loc si nu se va intampla, va fi un cuvant pe care nu l-a spus Domnul. Prorocul acela l-a spus din indrazneala: sa n-ai teama de el. (Deut. 18:22)

Observăm că la curtea împaratului Ahab au fost adunați în jur de patru sute de proroci și până la urmă toți s-au dovedit a fi falși, afară de Mica.

Imparatul lui Israel a strans pe proroci, in numar de patru sute, si le-a zis: “Sa ne ducem la lupta impotriva Ramotului din Galaad sau sa-mi vad de treaba?” Si ei au raspuns: “Suie-te, si Dumnezeu o va da in mainile imparatului. Mica a raspuns: “Vad tot Israelul risipit pe munti ca niste oi care n-au pastor; si Domnul a zis: “Oamenii acestia n-au stapan, fiecare sa se intoarca in pace acasa! ( 2 Cr 18:5,16)

Prorocii falși n-au întârziat să apară și în bisericile primare. Insuși Domnul Isus, i-a prevenit pe apostoli că vor veni zile unde vor apărea proroci mincinoși. Caci se vor scula hristosi mincinosi si proroci mincinosi; vor face semne mari si minuni, pana acolo incat sa insele, daca va fi cu putinta, chiar si pe cei alesi. (Mat.24:24)

Apostolul Petru și Ioan în epistolele lor, îi îndeamnă pe credincioși să cerceteze duhurile dacă sunt de la Dumnezeu, fiindcă existau deja multi proroci mincinoși chiar dacă erau la începutul lucrării.

Preaiubitilor, sa nu dati crezare oricarui duh; ci sa cercetati duhurile, daca sunt de la Dumnezeu; caci in lume au iesit multi proroci mincinosi. (1 Ioan 4 :1) In norod s-au ridicat si proroci mincinosi, cum si intre voi vor fi invatatori mincinosi, care vor strecura pe furis erezii nimicitoare, se vor lepada de Stapanul care i-a rascumparat si vor face sa cada asupra lor o pierzare naprasnica. (2Pet 2:1)

Cu siguranță că și bisericile de azi sunt afectate de astfel de proroci mincinoși, de-aceea această lucrare trebuie tratată cu multă seriozitate, altfel, consecințele pot fi grele.

Vrăjitorii

Vrăjitoria este o practică strict interzisă de Dumnezeu încă de pe timpul poporului lui Israel. Neamurile aveau acest obicei și aceasta pretindea o colaborare directă cu forțele oculte, de aceea Dumnezeu a înștiințat pe poporul său prin lege să se depărteze de aceste lucruri.

Dupa ce vei intra in tara pe care ti-o da Domnul Dumnezeul tau, sa nu te inveti sa faci dupa uraciunile neamurilor acelora. Sa nu fie la tine nimeni care sa-si treaca pe fiul sau pe fiica lui prin foc, nimeni care sa aiba mestesugul de ghicitor, de cititor in stele, de vestitor al viitorului, de vrajitor, de descantator, nimeni care sa intrebe pe cei ce cheama duhurile sau dau cu ghiocul, nimeni care sa intrebe pe morti. Caci oricine face aceste lucruri este o uraciune inaintea Domnului; si din pricina acestor lucruri va izgoni Domnul Dumnezeul tau pe aceste neamuri dinaintea ta. Tu sa te tii in totul totului tot, numai de Domnul Dumnezeul tau. Caci neamurile acelea pe care le vei izgoni, asculta de cei ce citesc in stele si de ghicitori; dar tie, Domnul Dumnezeul tau nu-ti ingaduie lucrul acesta. (Deut 18 :9-14)

În ceea ce privește Biserica, nici ea n-a scăpat de conflictele cu cei ce practică vrăjitoria. Apostolul Pavel, în timpul misiunii sale pe insula Patos a întâlnit un astfel de om, care era vrăjitor și proroc mincinos. El a fost mustrat de Pavel și chiar lovit cu orbire de către Dumnezeu pentru o vreme.

Dupa ce au strabatut toata insula pana la Pafos, au intalnit pe un vrajitor, proroc mincinos, un iudeu cu numele Bar-Isus, 7. care era cu dregatorul Sergius Paulus, un om intelept. Acesta din urma a chemat pe Barnaba si pe Saul si si-a aratat dorinta sa auda Cuvantul lui Dumnezeu. Dar Elima, vrajitorul – caci asa se talcuieste numele lui – le statea impotriva si cauta sa abata pe dregator de la credinta. Atunci Saul, care se mai numeste si Pavel, fiind plin de Duhul Sfant, s-a uitat tinta la el si a zis: “Om plin de toata viclenia si de toata rautatea, fiul dracului, vrajmas al oricarei neprihaniri, nu mai incetezi tu sa strambi caile drepte ale Domnului? Acum, iata ca mana Domnului este impotriva ta: vei fi orb si nu vei vedea soarele pana la o vreme.” Indata a cazut peste el ceata si intuneric si cauta bajbaind niste oameni care sa-l duca de mana.

(Fapt.13:-6-11)

Observăm că practicarea vrăjitoriei este cu totul în contradicție cu voia lui Dumnezeu. Biblia o condamnă cu tărie și o asociază cu păcatele cele mai grave. Cei ce practică astfel de lucruri nu vor avea parte cu Hristos.

Si faptele firii pamantesti sunt cunoscute si sunt acestea: preacurvia, curvia, necuratia, desfranarea, inchinarea la idoli, vrajitoria, vrajbile, certurile, zavistiile, maniile, neintelegerile, dezbinarile, certurile de partide, pizmele, uciderile, betiile, imbuibarile si alte lucruri asemanatoare cu acestea. Va spun mai dinainte, cum am mai spus, ca cei ce fac astfel de lucruri nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu. (Gal 5:19-21) Dar, cat despre fricosi, necredinciosi, scarbosi, ucigasi, curvari, vrajitori, inchinatorii la idoli si toti mincinosii, partea lor este in iazul care arde cu foc si cu pucioasa, adica moartea a doua.” (Apoc.21:8)

Duhul lui Dumnezeu a cercetat pe multi din cei ce practicau aceste lucrări ale întunericului și unii din ei s-au întors la Dumnezeu.

Si unii din cei ce facusera vrajitorii si-au adus cartile si le-au ars inaintea tuturor: pretul lor s-a socotit la cincizeci de mii de arginti. (Fapt.19:19)

Atât timp cât vor exista bisericile pe pământ, vor avea mult de suferit din partea atacurilor celui râu. El va cauta mereu să capteze atenția credincioșilor ca să-i poată abate de pe calea lui Dumnezeu prin orice metodă și cu orice preț. De aceea Biserica are nevoie de darurile Duhului Sfanț iar în ce privește vrăjitoriile este nevoie de darul deosebirilor duhnirilor pentru a distinge întunericul de lumină.

Idolatria

Dacă unii din poporul lui Israel practicau închinarea la idoli din lemn, din piatră sau din orice alt lucru și chiar dacă mai exista și astăzi astfel de oameni, Biblia este clară pe acest subiect și este categoric împotriva acestor lucruri și ne învață chiar să nu avem nici o legătura cu astfel de oameni. Închinarea la idoli nu este numai cele amintite mai sus ci poate fi orice alt lucru care este mai scump și mai prețios în viața unui om, decât Dumnezeu. Cei ce practică închinarea la idoli sub orice formă n-ar fi ea, nu vor moșteni nicidecum împărăția lui Dumnezeu.

Nimeni nu poate sluji la doi stapani. Caci sau va uri pe unul si va iubi pe celalalt; sau va tine la unul si va nesocoti pe celalalt; nu puteti sluji lui Dumnezeu si lui Mamona. (Mat.6:24) Ci v-am scris sa n-aveti niciun fel de legaturi cu vreunul care, macar ca isi zice “frate”, totusi este curvar, sau lacom de bani, sau inchinator la idoli, sau defaimator, sau betiv, sau hraparet; cu un astfel de om nu trebuie nici sa mancati. (1Cor.5:11) Caci stiti bine ca niciun curvar, niciun stricat, niciun lacom de avere, care este un inchinator la idoli, n-are parte de mostenire in Imparatia lui Hristos si a lui Dumnezeu. (Efes.5:5) De aceea, omorati madularele voastre care sunt pe pamant: curvia, necuratia, patima, pofta rea si lacomia, care este o inchinare la idoli. (Col.3:5)

Insuficiența cercetarii cuvântului lui Dumnezeu

Un om care pretinde că-L iubește pe Dumnezeu, nu poate să nu se intereseze de ceea ce vrea Dumnezeu de la el, să cerceteze Cuvântul său și să mediteze asupra lui. Biblia spune să cercetam ce este bun înaintea lui Dumnezeu, adică ceea ce este bun din punctul de vedere al lui Dumnezeu. Insuficiența cercetării și a meditării asupra Cuvântului lui Dumnezeu, arată clar că acea persoană nu-L iubește din toata inima pe Dumnezeu.

Cercetati Scripturile, pentru ca socotiti ca in ele aveti viata vesnica, dar tocmai ele marturisesc despre Mine. (Ioan.5:39) Cercetati ce este placut inaintea Domnului (Efes.5:10) Ci cercetati toate lucrurile si pastrati ce este bun. (1Tes.5:21)

Teologie falsă/erezii

În Biserică se pot strecura învățături false, care pot abate pe credincioși de la adevărata cale. Pavel spune ca nimeni nu-și poate permite să dea o altă învățătura decât cea pe care a primit-o el de la Hristos.

Dar, chiar daca noi insine sau un inger din cer ar veni sa va propovaduiasca o Evanghelie deosebita de aceea pe care v-am propovaduit-o noi, sa fie anatema! (Gal.1:8). Biserica a fost afectata de-a lungul anilor de tot felul de erezii si invataturi omenesti. Aceasta a adus la dezbinarea bisericilor si la crearea diferitelor culte crestine de azi. Luati seama ca nimeni sa nu va fure cu filozofia si cu o amagire desarta, dupa datina oamenilor, dupa invataturile incepatoare ale lumii, si nu dupa Hristos. (Col.2:8) Totusi Biblia este una si adevarul este uunl si Biserica trebuie sa se tina de acest adevar care este Hristos.

Toată lucrarea Bisericii trebuie să fie hristocentrică. Dacă în vre-o biserică se învață altceva, atunci cu siguranță că este o erezie fiindcă Isus Hristos este adevărata viață și fără El nu este acces la mântuire. Isus i-a zis: “Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine. (Ioan.14:6)

Tradiții și basme

De multe ori în biserici se pune accentul mult mai mult pe superficialitatea unei lucrări decât pe esența ei. Tradițiile și basmele preiau adeseori locul închinării divine. Biblia spune clar că credincioșii nu trebuie să se țină de basme și de tradiții fiindcă ele nu fac să înainteze lucrarea lui Dumnezeu.

Si sa nu se tina de basme si de insirari de neamuri fara sfarsit, care dau nastere mai mult la certuri de vorbe decat fac sa inainteze lucrul lui Dumnezeu prin credinta, asa fac si acum. (1Tim.1:4)

Si sa nu se tina de basme evreiesti si de porunci date de oameni care se intorc de la adevar. (Tit.1:14)

Legalism

Cuvântul „legalism” nu se găsește în Biblie. Este un termen pe care creștinii îl folosesc pentru a descrie o poziție doctrinară care subliniază un set de legi și reguli care vizează mântuirea și creșterea spirituală. Susținătorii săi adesea nu reușesc să înțeleagă adevăratul rol al Legii, în special Legea lui Moise în Vechiul Testament: un rol de „îndrumător” care trebuia să ne conducă la Hristos Astfel, Legea ne-a fost un indrumator spre Hristos, ca sa fim socotiti neprihaniti prin credinta. (Galateni 3.24).

Scriptura ne învață că trebuie să fim buni și înțelegători unul cu celălalt, chiar și cu cei care au o părere deosebită față de noi. : Primiti bine pe cel slab in credinta si nu va apucati la vorba asupra parerilor indoielnice. (Romani 14.1) Din păcate, unii sunt atât de ferm atașați de doctrinele lor neesențiale, încât nu tolerează expresia unui punct de vedere divergent, ajungând până la excluderea din adunarea lor a acelora care nu cred ca si ei, chiar dacă nu au comis păcate grave. Mulți credincioși legalisti fac astăzi greșeala de a cere respectarea necondiționată la propria lor interpretare a Bibliei și a tradițiilor lor, fără să le pese dacă aceasta este în acord sau nu cu Biblia.

Apostolul Pavel ne avertizează împotriva legalismului în scrisoarea sa catre coloseni. Daca ati murit impreuna cu Hristos fata de invataturile incepatoare ale lumii, de ce, ca si cum ati trai inca in lume, va supuneti la porunci ca acestea: “Nu lua, nu gusta, nu atinge cutare lucru!”? Toate aceste lucruri, care pier odata cu intrebuintarea lor si sunt intemeiate pe porunci si invataturi omenesti, au, in adevar, o infatisare de intelepciune, intr-o inchinare voita, o smerenie si asprime fata de trup, dar nu sunt de niciun pret impotriva gadilarii firii pamantesti.(Coloseni 2.20-23: )

Legalistii pot părea drepți și spirituali la prima vedere, dar, în cele din urmă, legalismul lor poate încurca planul lui Dumnezeu, deoarece ei nu manifestă o schimbare interioară care tinde spre o desăvărșire spirituală ci o forma strictă de respectare a legilor vizibilă din exterior.

Pentru a evita de a cădea în capcana legalismului, trebuie să ne bazăm în totalitate pe Scriptură ; Apostolul Ioan spune: caci Legea a fost data prin Moise, dar harul si adevarul au venit prin Isus Hristos. (Ioan 1.17)

Biblia ne cere să nu-i judecăm pe frații noștri cu privire la felul lor de închinare, dar în același timp ne înștiințează că aveau sa se înmulțească învățătorii mincinoși. Deci trebuie sa ne comportăm cu dragoste cu toți frații noștri, dar nu până într-atâta încât să toleram învățăturile distrugătoare din afară în Biserică.

Cine esti tu, care judeci pe robul altuia? Daca sta in picioare sau cade, este treaba stapanului sau; totusi va sta in picioare, caci Domnul are putere sa-l intareasca pentru ca sa stea. (Romani 14.4)

In norod s-au ridicat si proroci mincinosi, cum si intre voi vor fi invatatori mincinosi, care vor strecura pe furis erezii nimicitoare, se vor lepada de Stapanul care i-a rascumparat si vor face sa cada asupra lor o pierzare naprasnica. (2Pet.2:1)

Libertinaj

Unii sunt de părere că din cauza legalismului și a multor tradiții, în unele Biserici a apărut un fel de inclinație înspre libertinaj. Dacă legalismul îndreaptă membrii bisericilor înspre libertinaj, atunci libertinajul înspre ce ar trebui sa-i îndrepte, înapoi spre legalism? Dece atunci cu câteva decenii în urmă, când bisericile erau cu mult mai legaliste, nimeni nu o lua pe acest drum al libertinajului ?

Decăderea morală de care au parte unele biserici nu vine nici de cum din cauza că crucea pe care a pus-o Hristos pe umerii fiecăruia este prea grea și nici din cauza a câtorva legi omenești puse în plus, ci din cauza că în biserici a pătruns lumea care afectează direct lucrarea Sfânta a lui Dumnezeu.

Caci s-au strecurat printre voi unii oameni, scrisi demult pentru osanda aceasta, oameni neevlaviosi, care schimba in desfranare harul Dumnezeului nostru si tagaduiesc pe singurul nostru Stapan si Domn, Isus Hristos. (Iud 4)

Un alt din argument pe care-l aduc apărătorii libertinajului, este că Dumnezeu e bun, dorește binele copiilor săi și le iartă totul. Așa este, numai ca bunătatea lui Dumnezeu nu poate fi înțeleasă fără de a lua în considerare și dreptatea lui. Biblia nu învață nicăieri că bunătatea lui Dumnezeu tolerează păcatul. A iubi și dori binele cuiva, nu înseamnă neapărat a-i face tot timpul pe plac.

Ce vom zice, dar? Sa pacatuim mereu, ca sa se inmulteasca harul? (Romani 6:1)

Pe de altă parte dece ar trebui din cauza bunătății și a harului lui Dumnezeu, să dăm în jos bariera sfințeniei și nu invers ? Dacă îl iubim pe Dumnezeu cu adevărat, bunătatea lui ar trebui sa ne indemne la smerenie, sfințenie și pocăința.

Sau dispretuiesti tu bogatiile bunatatii, ingaduintei si indelungii Lui rabdari? Nu vezi tu ca bunatatea lui Dumnezeu te indeamna la pocainta? (Rom.2:4)

Activități culturale

Activitățile culturale și sportive pot juca un rol important în cadrul bisericilor, numai că de multe ori în loc să se creeze diferite activități fiind folosite ca « punți » intermediare dintre lucrarea lui Dumnezeu și cea lumeasca, având ca țel sociabilizarea, atragerea și integrarea tinerilor nepocăiți printre cei pocăiți, se întâmpla tocmai invers, tinerii din Biserică se obișnuiesc cu cele lumești și le dispare dragostea de lucrarea lui Dumnezeu.

Dacă activitățile nu sunt începute cu rugăciune și nu sunt făcute dintr-un amalgam conținând idei biblice, și diferite jocuri care sa-i atragă pe tineri la Dumnezeu, la un moment dat se va pierde esența lucrării lui Dumnezeu și se va crea o distincție dintre cei care vin la biserică pentru Dumnezeu și cei care vin pentru distracție. Deci fie ca mancati, fie ca beti, fie ca faceti altceva: sa faceti totul pentru slava lui Dumnezeu. (1Cor.10:31)

Muzica

Muzica este creată de Dumnezeu, și trebuie folosită pentru al lauda pe Dumnezeu. Dacă Dumnezeu îmi spune „cântă pentru Mine”,atunci eu încetez să cânt pentru orice sau oricine și cânt numai penrtu Dumnezeu. Dacă folosim muzica pentru altceva decât motivul pentru care a fost creată o folosim greșit și este o abatere de la scopul inițial. Apare atunci o întrebare, pot eu oare sa-i cânt lui Dumnezeu orice fel de muzica ? Nu, noi nu putem să luăm lucruri din lume și să i le oferim lui Dumnezeu. Nu iubiti lumea, nici lucrurile din lume. Daca iubeste cineva lumea, dragostea Tatalui nu este in el. (1 Ioan 2:15)

Este muzica în contradicție cu valorile biblice ?

Cu toții știm, însă, că muzica are putere și pătrunde în adâncul ființei noastre. Cand David îi cânta lui Saul, duhurile rele îl părăseau. Si cand duhul trimis de Dumnezeu venea peste Saul, David lua harpa si canta cu mana lui; Saul rasufla atunci mai usor, se simtea usurat, si duhul cel rau pleca de la el. (1Sam.16:23).

Dacă există un fel de muzică care poate alunga duhurile, cu siguranță că exista și un alt fel de muzică, care le poate chema. Muzica are capacitatea de a schimba conștiințele, în ea există mesaje subliminale care lucrează la subconștientul nostru fără să ne dăm seama. Muzica poartă viața sau moartea chiar în esența ei!

Muzica lumească transmite valorile lumii, care sunt ; minciuni, desfrânare, furie, lipsă de iertare, depresie, idolatrie, mândrie, lăudărosenie etc. Sondajele arată că unele cântece sunt responsabile de sinucideri printre tineri și multe acte de violență. Să fie oare bine primită o astfel de muzică în Biserica lui Hristos ? Biblia spune că noi trebuie să ne închinam Tatalui in Duh și adevar și nici un cuvânt stricat să nu ne iasă din gură.

Dar vine ceasul, si acum a si venit, cand inchinatorii adevarati se vor inchina Tatalui in duh si in adevar; fiindca astfel de inchinatori doreste si Tatal. (Ioan 4:23) Niciun cuvant stricat sa nu va iasa din gura; ci unul bun, pentru zidire, dupa cum e nevoie, ca sa dea har celor ce-l aud. (Efes.4:29)

Moda

În ceea ce privește moda, ea este intru-totul lumească și nu are ce cauta în Biserica lui Dumnezeu. Dacă cineva mai este încă atras de lucrurile pamântești oricare n-ar fi, nu a ajuns încă la o maturitate desăvârșita în Hristos. Fericirea adevărată nu constă în a poseda toate lucrurile, ci în a nu le dori. Moda merge împreună cu lăcomia și mândria, lucruri lumești pe care Biblia le condamnă în totalitate. Moda este o robie, și eliberarea este numai în Hristos.

Podoaba voastra sa nu fie podoaba de afara, care sta in impletitura parului, in purtarea de scule de aur sau in imbracarea hainelor, ci sa fie omul ascuns al inimii, in curatia nepieritoare a unui duh bland si linistit, care este de mare pret inaintea lui Dumnezeu. Astfel se impodobeau odinioara sfintele femei, care nadajduiau in Dumnezeu si erau supuse barbatilor lor; (1Pet 1:3-5) Si ne invata s-o rupem cu paganatatea si cu poftele lumesti si sa traim in veacul de acum cu cumpatare, dreptate si evlavie, (Tit.2:12) Caci robul chemat in Domnul este un slobozit al Domnului. Tot asa, cel slobod care a fost chemat este un rob al lui Hristos. (1Cor.7:22)

Familia

O altă modalitate de care se poate folosi cel râu împotriva Bisericii, este chiar familia. Cel râu va face tot posibilul pentru a crea tot felul de conflicte în cadrul familiilor, cearta, neajunsuri, violențe și chiar divorț cu scopul de a le doborî sau chiar distruge, știind bine că Biserica avansează foarte bine atunci când este unitate în familie.

Divorțul obținut într-o familie, este o bătălie câștigata pentru cel râu. Biserica și lucrarea lui Dumnezeu sunt foarte afectate prin familiile bolnave din punct de vedere spiritual. De-aceea este nevoie de multa rugăciune și veghere pentru ca steagul biruinței să rămână sus.

Drept raspuns, El le-a zis: “Oare n-ati citit ca Ziditorul, de la inceput i-a facut parte barbateasca si parte femeiasca si a zis: “De aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va lipi de nevasta sa, si cei doi vor fi un singur trup”? Asa ca nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci, ce a impreunat Dumnezeu, omul sa nu desparta.” “Pentru ce, dar”, I-au zis ei, “a poruncit Moise ca barbatul sa dea nevestei o carte de despartire si s-o lase?” Isus le-a raspuns: “Din pricina impietririi inimilor voastre a ingaduit Moise sa va lasati nevestele; dar de la inceput n-a fost asa. Eu, insa, va spun ca oricine isi lasa nevasta, afara de pricina de curvie, si ia pe alta de nevasta preacurveste; si cine ia de nevasta pe cea lasata de barbat preacurveste.”(Mat.19:4-9)

în cadrul familiei, parinții se pot concentra atât de mult pe rezolvarea problemelor zilnice, încât lucrurile esențiale pentru suflet să treacă pe locul doi sau chiar să fie neglijate în totalitate. Ne vegherea părinților asupra copiilor și absența studierii Cuvântului lui Dumnezeu, poate conduce în scurt timp la nenumărate conflicte. Copii pot fi ușor influențați din exterior și fără o învățătură sănătoasă transmisă de la părinti la copii, dezvoltarea lor spirituală poate fi afectată. Biblia îndeamnă pe toți părintii, sa-și administreze bine casa și copii, ca aceștia să învețe bunele maniere și să cunoască lucrarea lui Dumnezeu de mici. Copii sunt viitorul Bisericii, așadar este important ca în ei sa fie pus ce e mai bun.

Diaconii sa fie barbati ai unei singure neveste si sa stie sa-si carmuiasca bine copiii si casele lor. (1Tim.3:12)

Daca o vaduva are copii sau nepoti de la copii, acestia sa se deprinda sa fie evlaviosi, intai fata de cei din casa lor, si sa rasplateasca ostenelile parintilor, caci lucrul acesta este placut inaintea lui Dumnezeu. (1Tim.5:4)

Cu toate acestea, Biblia cere să iubim pe Dumnezeu, mai mult decât orice alt lucru, așadar dacă dragostea părinților este mai mare fata de copiii lor decât față de Dumnezeu, aceasta va împiedica revărsarea binecuvântării lui Dumnezeu și poate face ca copiii să înțeleagă greșit poziția lui Dumnezeu în cadrul familiei și în viața de zi cu zi.

Isus i-a raspuns: “Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau cu toata inima ta, cu tot sufletul tau si cu tot cugetul tau.” (Mat.22:37)

În unele cazuri, din marea dragoste pe care o au, părintii nu îndrăznesc să-și disciplineze copii când este necesar, pentru a nu-i întrista. Biblia învață ca parinții trebuie uneori să-și manifeste dragostea fața de copiii lor, disciplinându-i, sau chiar aplicând și unele pedepse.

Cine cruta nuiaua, uraste pe fiul sau, dar cine-l iubeste, il pedepseste indata. – (Prov.13:24)

Nuiaua si certarea dau intelepciunea, dar copilul lasat de capul lui face rusine mamei sale. – (Prov.29:15)

Pe de altă parte, chiar dacă părintii uneori trebuie să recurgă la metode mai aspre pentru a-și disciplina copiii, ei trebuie să facă tot posibilul ca copiii să nu-și piardă nădejdea și să cadă într-o stare de disperare de care să se folosească cel rău pentru a-i depărta de Dumnezeu.

Parintilor, nu intaratati pe copiii vostri, ca sa nu-si piarda nadejdea. (Col.3:21)

Dar Biblia nu vizează numai părintii, copii deasemenea au o responsabilitate și nu li se permite nici lor orice, ei trebuie să aibă o viață cumpătată și să asculte de părinți.

Copii, ascultati de parintii vostri in toate lucrurile, caci lucrul acesta place Domnului. (Col.3:20)

Sfatuieste, de asemenea, pe tineri sa fie cumpatati si da-te pe tine insuti pilda de fapte bune, in toate privintele. Iar in invatatura, da dovada de curatie, de vrednicie, de vorbire sanatoasa si fara cusur, ca potrivnicul sa ramana de rusine si sa nu poata sa spuna nimic rau de noi. (Tit 2:6-8)

În ce privește bărbații, rolul bărbaților în familie nu este unul simplu. Fiind capul familiei și stâlpul casei, bărbatul are o mare responsabilitate pe umeri. După cum Hristos este Capul Bisericii, tot la fel și bărbatul este capul nevestei și după cum Hristos își iubește Biserica, tot la fel și bărbații trebuie sa-si iubească nevestele fiind un exemplu bun în toate privințele, atât în familie cât și în afara ei.

Caci barbatul este capul nevestei, dupa cum si Hristos este Capul Bisericii, El, Mantuitorul trupului. (Efes.5:23) Barbatilor, iubiti-va nevestele cum a iubit si Hristos Biserica si S-a dat pe Sine pentru ea. (Efes.5:25) Tot asa trebuie sa-si iubeasca si barbatii nevestele, ca pe trupurile lor. Cine isi iubeste nevasta se iubeste pe sine insusi. (Efes.5:28) Barbatilor, iubiti-va nevestele si nu tineti necaz pe ele. (Col.3:19)

Biblia cere bărbaților să se poarte cu înțelepciune cu nevestele lor. Un bărbat înțelept nu-și va asupri niciodată nevasta ci ii va da cinste celei de lângă el, fiindcă ea, ca și el, au aceiași destinație și anume împărăția lui Dumnezeu.

Barbatilor, purtati-va si voi, la randul vostru, cu intelepciune cu nevestele voastre, dand cinste femeii ca unui vas mai slab, ca unele care vor mosteni impreuna cu voi harul vietii, ca sa nu fie impiedicate rugaciunile voastre. (1Pet.3:7)

Biblia cere ca bărbații să se roage în orice loc având credință și fapte curate. Bărbaților spre deosebire de femei le este interzis să se roage cu capul acoperit și nu li se cuvine să poarte parul lung.

Vreau, dar, ca barbatii sa se roage in orice loc si sa ridice spre cer maini curate, fara manie si fara indoieli. (1Tim.2:8) Orice barbat care se roaga sau proroceste cu capul acoperit isi necinsteste capul sau. Barbatul nu este dator sa-si acopere capul, pentru ca el este chipul si slava lui Dumnezeu, pe cand femeia este slava barbatului.(1 Cor 11:4,7)

Nu va invata chiar si firea ca este rusine pentru un barbat sa poarte parul lung, (1Cor.11:14)

În ce privește femeia, chiar dacă ea nu este capul familiei, rolul ei în familie nu este deloc mai puțin important decât cel al bărbatului. Femeile trebuie sa aibă grija de soți, de copii și sa aibă o purtare bună, să fie supuse bărbaților lor și sa învețe lucruri bune pe cele mai tinere. Femeia trebuie sa-i câștige pe cei din jurul ei prin purtarea ei.

Femeile, de asemenea, trebuie sa fie cinstite, neclevetitoare, cumpatate, credincioase in toate lucrurile. (1Tim.3:11)

Spune ca femeile in varsta trebuie sa aiba o purtare cuviincioasa, sa nu fie nici clevetitoare, nici dedate la vin; sa invete pe altii ce este bine, ca sa invete pe femeile mai tinere sa-si iubeasca barbatii si copiii; sa fie cumpatate, cu viata curata, sa-si vada de treburile casei, sa fie bune, supuse barbatilor lor, pentru ca sa nu se vorbeasca de rau Cuvantul lui Dumnezeu. (Tit 2 : 3-5)

Biblia îndeamnă femeile să nu pună accent pe frumusețea lor exterioară, în coafuri, bijuterii, aur și diferite haine la modă, ci în sfințenie, curățenie și blândețe. Machiajul și îmbrăcămintea sensuală la femei îi poate provoca pe cei mai slabi sa poftească, iar pe alții să vorbească de râu lucrarea lui Dumnezeu.

Podoaba voastra sa nu fie podoaba de afara, care sta in impletitura parului, in purtarea de scule de aur sau in imbracarea hainelor, ci sa fie omul ascuns al inimii, in curatia nepieritoare a unui duh bland si linistit, care este de mare pret inaintea lui Dumnezeu. Astfel se impodobeau odinioara sfintele femei, care nadajduiau in Dumnezeu si erau supuse barbatilor lor; (1Pet 1:3-5) Vreau, de asemenea, ca femeile sa se roage imbracate in chip cuviincios, cu rusine si sfiala; nu cu impletituri de par, nici cu aur, nici cu margaritare, nici cu haine scumpe, ci cu fapte bune, cum se cuvine femeilor care spun ca sunt evlavioase (1Tim.2:9,10)

Bărbaților le este interzis să poftească o femeie străină, de-aceea femeile trebuie să facă tot posibilul pentru a evita să provoace privirile bărbaților, fie prin machiaj, îmbrăcăminte sensuală sau orice alt lucru. Biblia este clară, în noi nu trebuie să se găsească nimic care să fie o piatra de poticnire pentru aproapele nostru. Este mult mai bine să abandonăm acel lucru și să câștigam pe fratele sau sora pentru Domnul, decât să ne bucurăm o clipă de niște lucruri pieritoare și apoi să trebuiască să răspundem pentru cei care s-au poticnit și au căzut de la credință din cauza noastră.

Dar Eu va spun ca oricine se uita la o femeie ca s-o pofteasca, a si preacurvit cu ea in inima lui. (Mat.5:28)

Cine iubeste pe fratele sau ramane in lumina, si in el nu este niciun prilej de poticnire. (1Ioan.2:10)

De aceea, daca o mancare face pe fratele meu sa pacatuiasca, nu voi manca niciodata carne, ca sa nu fac pe fratele meu sa pacatuiasca. (1Cor.8:13)

Femeile sunt datoare sa-și acopere capul când se roagă sau prorocesc și de-asemenea spre deosebire de bărbați, femeile trebuie să aibă părul lung.

Dimpotriva, orice femeie care se roaga sau proroceste cu capul dezvelit isi necinsteste capul ei, pentru ca este ca una care ar fi rasa. Daca o femeie nu se inveleste, sa se si tunda! Iar, daca este rusine pentru o femeie sa fie tunsa ori rasa, sa se inveleasca. De aceea, femeia, din pricina ingerilor, trebuie sa aiba pe cap un semn al stapanirii ei. (1Cor.11:5,6,10) Nu va invata chiar si firea ca este rusine pentru un barbat sa poarte parul lung, pe cand pentru o femeie este o podoaba sa poarte parul lung? Pentru ca parul i-a fost dat ca invelitoare a capului. (1Cor.11:14,15)

De-asemenea, după cum Biserica este supus-ă Domnului, tot la fel și soțiile trebuie să fie supuse soților lor. Cel râu va căuta cu tot dinadinsul să distrugă această ierarhie stabilită de Dumnezeu, căci ea reprezintă din punct de vedere metaforic, pe Hristos și Mireasa Sa și el știe că distrugând familia, este afectată și Biserica. Soțiile care rămân în ascultare și se supun bărbaților lor, se supun de fapt mai întâi de toate lui Hristos.

Tot astfel, nevestelor, fiti supuse si voi barbatilor vostri; pentru ca, daca unii nu asculta Cuvantul, sa fie castigati fara cuvant, prin purtarea nevestelor lor, cand va vor vedea felul vostru de trai: curat si in temere.(1Pet.3:1,2) Nevestelor, fiti supuse barbatilor vostri ca Domnului. Si dupa cum Biserica este supusa lui Hristos, tot asa si nevestele sa fie supuse barbatilor lor in toate lucrurile. (Efes.5:22,24) Nevestelor, fiti supuse barbatilor vostri, cum se cuvine in Domnul. (Col.3:18)

În ceea ce privește lucrarea spirituală, atât femeile, cât și bărbații, trebuie să pună umărul chiar dacă sarcinile acestora sunt diferite. Dacă pentru lucrarea Sa, Domnul Isus și-a ales în mare parte bărbați, observăm din Scriptură că femeile au avut și ele un rol important în ce privește lucrarea lui Dumnezeu.

Acolo erau si multe femei care priveau de departe; ele urmasera pe Isus din Galileea, ca sa-I slujeasca. (Mat.27:55)

Care, pe cand era El in Galileea, mergeau dupa El si-I slujeau; si multe alte femei care se suisera impreuna cu El in Ierusalim. (Marc.15:41) Unii din ei si o mare multime de greci tematori de Dumnezeu si multe femei de frunte au crezut si au trecut de partea lui Pavel si a lui Sila. (Fapt.17:4) Va dau in grija pe Fivi, sora noastra, care este diaconita Bisericii din Chencrea; (Rom.16:1) Mai era acolo si o prorocita, Ana, fata lui Fanuel, din semintia lui Aser. Ea era foarte inaintata in varsta si traise cu barbatul ei sapte ani dupa fecioria ei. (Luc.2:36)

Si pe tine, adevarat tovaras de jug, te rog sa vii in ajutorul femeilor acestora, care au lucrat impreuna cu mine pentru Evanghelie, cu Clement si cu ceilalti tovarasi de lucru ai mei, ale caror nume sunt scrise in Cartea vietii. (Filip.4:3)

Totuși, chiar dacă Dumnezeu a chemat pe unele femei la slujbe importante, ca cea de Proroc, Diacon etc…, femeilor nu le este îngăduit sa îndeplinească toate slujbele din Biserica. Ca de exemplu slujba de învățător le este rezervată numai bărbaților.

Femeile sa taca in adunari, caci lor nu le este ingaduit sa ia cuvantul in ele, ci sa fie supuse, cum zice si Legea. (1Cor.14:34) Daca voiesc sa capete invatatura asupra unui lucru, sa intrebe pe barbatii lor acasa; caci este rusine pentru o femeie sa vorbeasca in biserica. (1Cor.14:35) Femeia sa invete in tacere, cu toata supunerea. Femeii nu-i dau voie sa invete pe altii, nici sa se ridice mai presus de barbat, ci sa stea in tacere. (1Tim.2:11,12)

Cel râu va căuta să distrugă tot ce a creat Dumnezeu și familia nu este pe ultimul loc în planul său. Familia va fi lovită la toate nivelurile, bărbați, femei, părinti, copii, pentru că toți sunt conectați direct la Biserica și Biserica depinde mult de sănătatea spirituală a familiei. Totuși chiar dacă Biserica, este și va fi mereu atacată de cel râu, atât timp cât se află pe pământ, dacă va vechea și va lupta, va ieși mai mult decât biruitoare prin Domnul și mântuitorul ei, Isus Hristos.

Totusi, in toate aceste lucruri, noi suntem mai mult decat biruitori, prin Acela care ne-a iubit. Caci sunt bine incredintat ca nici moartea, nici viata, nici ingerii, nici stapanirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici inaltimea, nici adancimea, nicio alta faptura, nu vor fi in stare sa ne desparta de dragostea lui Dumnezeu care este in Isus Hristos, Domnul nostru. (Rom 8:37-39)

Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *